Interventionism sau neinterventionism
Are nevoie pădurea de lucrari de ingrijire. Daca padurea este incadrată in zona rezervatiilor naturale si de conservare a biodiversitătii cu siguranță nu.
Pentru a maximiza componenta economic-sociala cu siguranță da.
„Complexul de lucrari sau interventii silvotehnice prin care se dirijeaza procesul natural de crestere si dezvoltare a arboretelor, de la întemeiere si până la exploatare, poarta numele de lucrari de îngrijire si conducere a arboretelor”
Principalele lucrări de îngrijire studiate în arborete tinere:
1.Degajările
Degajările sunt intervenţii de selecţie în masă care se realizează în stadiile de semninţiş-desiş, având ca obiectiv principal protejarea speciilor principale de bază şi de amestec împotriva speciilor pioniere repede crescătoare, a celor secundare, copleşitoare sau necorespunzătoare ca specie şi provenienţă. Aceste intervenţii se aplică odată cu închiderea stării de masiv, când se obţine creşterea maximă în înălţime până în momentul apariţiei elagajului natural la majoritatea exemplarelor din arboret.
In arboretele amestecate parcurse cu degajările se vor crea condiţii de vegetaţie cât mai bune, pentru speciile care sunt destinate să formeze viitoarele arborete şi, prin aceasta, realizându-se dozarea amestecurilor în limite corespunzătoare. Când degajările se execută în arborete care se află în stadii de dezvoltare superioare, operaţia se numeşte degajare întârziată.
Tehnica de aplicare
Executarea degajărilor presupune parcurgerea arboretului analizânduse exemplarele ce aparţin speciilor de valoare. Unde se constată că acestea au fost concurate puternic fiind depăşite în înălţime de către exemplare aparţinând unor specii mai repede crescătoare şi de o valoare culturală mai redusă, se va realiza tăierea sau frângerea exemplarelor care le stânjenesc. Tăierea se va face sub nivelul vârfurilor exemplarelor de valoare astfel încât să nu se modifice prea mult mediul natural al arboretelor. Tulpina sau ramurile speciilor care copleşesc sau stânjenesc se taie pe cât se poate incomplet sau se frânge astfel încât vârful lor să continue să vegeteze. Ca urmare se întârzie lăstărirea de la tăietură şi reluarea creşterii exemplarelor care stânjenesc, în plus se păstrează solul acoperit şi se asigură hrană pentru vânat (xxx, 2000). Când degajările se execută în arborete care se află în stadii de dezvoltare superioare, operaţia se numeşte degajare întârziată.
Periodicitatea
Periodicitatea degajărilor este determinată de caracteristicile biologice ale speciilor principale şi copleşitoare, care compun arboretul, şi de condiţiile staţionale. Ca urmare aceste intervenţii se repetă la 1- 3 ani, mai devreme la cvercinee, amestecuri de fag cu răşinoase, salcâmete, şi mai rar la făgete, molidişuri. La executarea degajărilor, pentru alegerea arborilor de protejat, vor trebui folosite în mare măsură criterii ecologice şi genetice.
2. Curăţiri
Curăţirile sunt lucrărări de îngrijire cu caracter de selecţie în masă (selecţie negativă), cu care se parcurg arboretele aflate în stadiile de nuieliş şi prăjiniş, având ca obiectiv ameliorarea calităţii, creşterii şi compoziţiei arboretului, prin extragerea arborilor fenotipic inferiori, accidentaţi, bolnavi, deperisanţi sau uscaţi, cu coroane înghesuite, copleşiţi care nu corespund ţelului de gospodărire şi exigenţelor ecologice. Aceste lucrări denumite şi lămuriri se realizază la 2-4 ani după ultima degajare. Dacă arboretele nu au fost parcurse cu ultimile degajări, prima curăţire va avea un caracter de degajare întârziată.
Tehnica de aplicare
Exemplarele extrase cu ocazia aplicării primelor curăţiri sunt uscate, vătămate, din speciilor secundare, precum şi cele care stânjenesc creşterea şi dezvoltarea celor sănătoase, viitor şi care corespund speciilor principale. În biogrupele dese, formate din specii de valoroase, simultan cu realizarea curăţilor se va realiza şi o rărire uniformă. Arborii se extrag prin taiere de jos, iar materialul rezultat se valorifică sau nu în conformitate cu condiţiile de accesibilitate, potrivit reglementărilor în vigoare. Pentru realizarea curăţirilor în condiţii optime este necesar ca în prealabil, se fie asigurată accesibilitatea interioară a acestora, prin deschiderea de căi de acces necesare.
Intensitatea curăţirilor
Intensitatea curăţirilor se recomandă a fi moderată, dar poate fi forte şi foarte puternică, în funcţie de situaţia din teren, fără a coborâ consistenţa sub 0,75, fără a fi întreruptă starea de masiv. În molidişuri şi alte arborete de răşinoase lucrările de curăţiri pot avea o intensitate forte.
Periodicitatea curăţirilor
Peridicitatea curăţirilor variază de la 3 la 5 ani, în funcţie de specie, starea arboretului, condiţiile staţionale şi de intervenţiile silvotehnice anterioare. Prima curăţire se va realiza odată cu începerea elagajului natural la majoritatea arborilor iar următoarea curăţire se execută în anul următor 15 realizării consistenţei pline, după intervenţia anterioară. Din considerente de ordin tehnic şi cultural, frecvent se execută 1-3 curăţiri.
3.Răriturile
Răritura reprezintă lucrarea de îngrijire cu care se parcurg arboretele periodic, în stadiile de păriş, codrişor şi codru mijlociu, având un puternic caracter de selecţie individuală (pozitivă), reducându-se, numărul de exemplare la unitatea de suprafaţă, micşorându-se temporar consistenţa, având ca obiectiv ameliorarea structurii, creşterea calităţii arboretelor şi a eficacităţii funcţionale a acestora.
Tehnica de executare
Modul de lucru presupune identificarea şi stabilirea arborilor de valoare (arbori de viitor, V), după criterii bine stabilite. Ca urmare se identifică arborii aparţinând speciilor principale, din claselor poziţionale I şi II Kraft, din rândul arborilor sănătoşi, cu trunchiuri cilindrice bine conformate, fară înfurciri şi alte defecte, cu coroană cât mai simetrică şi ramuri relativ subţiri. Se vor alege mai mulţi arbori de viitor decât numărul optim de exemplare care se presupune că vor ajunge la exploatabilitate. Acseştia se vor marca cu vopsea (marcola) sau cu benzi colorate adezive (martelare) la înălţimea de 1,5 m de la sol, pentru a se putea conduce corespunzător lucrările şi implicit arboretul. În continuare se vor identifica arbori ajutători (folositori). Alegerea arborilor de extras urmează în totdeauna după alegerea şi eventual însemnarea arborilor de valoare. Ca urmare, marcarea arborilor de extras nu mai constituie o problemă, numărul acestora depinzând de intensitatea propusă şi metoda de rărire adoptată.
